Traseu:
Info:
Perioada: 24-25.06.2017 / 2 zile
Dificultate: Trasee de durata mare si cu dificultate crescuta. Vreme de munte (ploaie / ceata / soare puternic). Anumite portiuni din traseu au "saritori" cu lanturi / cabluri ce pot creea probleme celor mai putin experimentati sau cu conditie fizica de corporatrist...da, de mine vorbesc :)
Costuri aproximative: 250 lei / persoana
Jucarii: Frontala,Rucsac, Pantaloni trekking, Bocanci, Bete
Jucarii: Frontala,Rucsac, Pantaloni trekking, Bocanci, Bete
,, Daca ai un dor ce te framanta,
Nu cata ca-i drumul obositor,
Hai cu mine, prietene, pe munte,
Pe cararile Bucegilor… ”
Imnul Bucegilor
Pastrand spiritul de aventura din ultima tura [ Rafting si tiroliana in Muntenegru ], am plecat intr-un weekend canicular catre iubirea mea din tinerete, Masivul Bucegi.
Prietenii de la Terra Incognita ne-au pregatit o tura prin locuri din masiv in care nu mai ajunsesem pana acum, asa ca nu am ezitat, ne-am facut bagajele, si am plecat intr-o sambata dimineata catre Cabana Diham, locul de plecare in traseul nostru.
Traseul din prima zi a fost unul destul de scurt si lejer, acesta fiind doar un traseu de incalzire pentru tura de duminica ce avea sa ne testeze cu adevarat atat fizicul cat si psihicul.
Cabana Poiana Izvoarelor (1455 m) – Poiana Pichetul Rosu (1445m) – La Prepeleac (1750m) - Cabana Malaiesti (1720m) [sursa]
De la Diham am admirat de departe crucea de pe Caraiman si Costila, am facut ultimele pregatiri si am plecat agale, in monom, spre Cabana Malaiesti unde aveam cazare.
Traseul este unul de padure, cu diferenta de nivel destul de mica, tocmai bun pentru putina incalzire.
Cabana Poiana Izvoarelor se afla, surprinzator, intr-o poiana, unde am si facut primul popas de hidratare si ceva mancare plus cateva poze cu mioare si creste insorite.
Traseul continua prin zone cu vegetatie inalta, ceva stancarie, paduri si cateva zone mai dificile (coborari pe lant, podete neamenajate / distruse, saritori).
Cabana Malaiesti ne-a intampinat cu forfota de turisti, bere rece, mancare calda si piesaje superbe oferite de crestele ce inconjoara caldarea glaciara in mijlocul careia a fost construita.
Cateva observatii despre cabana:
De la Diham am admirat de departe crucea de pe Caraiman si Costila, am facut ultimele pregatiri si am plecat agale, in monom, spre Cabana Malaiesti unde aveam cazare.
Traseul este unul de padure, cu diferenta de nivel destul de mica, tocmai bun pentru putina incalzire.
Cabana Poiana Izvoarelor se afla, surprinzator, intr-o poiana, unde am si facut primul popas de hidratare si ceva mancare plus cateva poze cu mioare si creste insorite.
Traseul continua prin zone cu vegetatie inalta, ceva stancarie, paduri si cateva zone mai dificile (coborari pe lant, podete neamenajate / distruse, saritori).
Cabana Malaiesti ne-a intampinat cu forfota de turisti, bere rece, mancare calda si piesaje superbe oferite de crestele ce inconjoara caldarea glaciara in mijlocul careia a fost construita.
Cateva observatii despre cabana:
- Cabana dispune de 3 cabine WC stil turcesc, situate afara si nu foarte curate (foarte decent pentru o cabana asa izolata dar ...nah) . Pentru cei cu stomac mai putin puternic se recomanda toaletele ecologice ;)) aflate peste tot in padure.
- La cabana se gaseste mancare calda (omlete, ciorbe, carnati, piure, orez, fasole) dar in cazul unui flux mare de turisti exista posibilitatea ca anumite feluri sa se termine repede sau sa nu mai fie disponibile. Painea de asemenea se da la portie si dispare repede.
- Pe partea de hidratare, de la cabana se pot achizitiona ceaiuri, sucuri, bere si tarie (berea e cam 7 lei / doza).
- Camerele sunt destul de racoroase asa ca daca nu sunteti fani racoare, un sac de dormit nu strica.
- Lumina se stinge in jur de ora 23:00 (prize/iluminat).
- Apa potabila se gaseste la izvorul din fata cabanei (ceva mai jos de scari) dar vara mai seaca. Sunati din timp pentru siguranta.
- Cabana dispune de o sala de mese la interior si de cateva mese cu banci, afara.
Avand in vedere ca traseul din prima zi a fost unul scurt, ne-am petrecut restul zilei in fata cabanei, cu mancare, bere, jocuri de carti si plimbari prin caldare.
Spre seara ne-am apucat de strans lemne pentru focul de tabara, lucru nu foarte usor de facut avand in vedere ca intreaga zona a fost curatata de lemn uscat de turistii veniti inaintea noastra.
Dupa lungi si grele cautari in valea de sub cabana, am strans suficient lemn pentru un mic foc de tabara asa ca ne-am strans in jurul gramezii de cetina aprinsa si am continuat seara cu cantece de munte, bere si voie buna.
Dis de dimineata, ne-am baut cafeluta, am mancat un mic dejun consistent si ne-am pregatit psihologic pentru urcarea catre varful Omu, stiind ca ne asteapta un traseu de cel putin 10 ore.
Cabana Malaiesti (1720 m) – Poteca de vara – Vf. Omu (2507 m) – Valea Gaura – Poarta (1623 m) [sursa]
Pentru a urca de la Cabana Malaiesti la Cabana Omu exista mai multe variante, mai grele sau mai usoare (Variante Traseu), noi urmand sa urcam pe "poteca de vara" marcata cu dunga albastra.
Vremea a fost cum nu se poate mai buna, poate putin prea cald, astfel ca drumul a fost presarat cu peisaje desprinse din povesti, la orice creasta sau cotitura avand prilejul sa observam cate un urias perete stancos sau o poienita acoperita cu milioane de flori multicolore.
*Pe traseu nu se gaseste apa asa ca nu uitati sa va aprovizionati de la Malaiesti.
*Grija mare cu spatiul pe telefon sau aparat. Nu consumati tot in Valea Malaiesti oricat de tentant ar fi...urmeaza si alte privelisti din basme.
Cabana si Varful Omu sunt printre cele mai cunoscute obiective turistice montane din Romania, asa ca, dupa cum era de asteptat intr-o zi torida de vara, am gasit platoul pe care se afla cabana invadat de zeci de turisti veniti in cautare de peisaje faine, de un bronz sanatos de munte sau pentru a scapa de canicula din orase.
Cum rezerva de bere a cabanei era epuizata demult, am optat pentru un suc rece si am dat un ocol platoului de unde se poate observa in toate directiile frumusetea zonei, dar si Cabana Babele, Costila si vaile ce coboara in toate directiile.
Odata terminata sesiunea foto si pauza de odihna, am pornit inapoi pe poteca pana langa Hornurile Malaiesti, am mai privit odata imensa vale prin care am urcat de la Cabana Malaiesti si am pornit pe creasta catre coborarea in Valea Gaura, traseu ce urma sa ne duca spre Bran.
Coborarea de la Omu pana la prima "treapta" a caldarii glaciare se face pe o poteca destul de lejera, cu piesaje frumoase, multe flori si in afara de noi... pustie, lucru de care m-am mirat pana in partea de jos a traseului ;))
Ajunsi in caldare, langa stana, ne-am intins pe covorul de flori pentru masa de pranz, hidratare si pentru a ne intipari pe retina peisajul incredibil in mijlocul caruia ne aflam, dupa care am continuat coborarea pe o poteca ceva mai stancoasa, cu cateva portiuni mai tehnice ce ne-au incetinit putin coborarea.
Dupa inca o mica pauza de odihna am reluat traseul pe o panta din ce in ce mai abrupta, cu mai multe zone periculoase ce au pus in dificultate destule persoane din grupul nostru destul de maricel pentru un astfel de traseu.
Astfel am avut zone de stationare cate 10-20 de minute la anumite saritori, iesindu-ne des din ritm si sporind oboseala resimtita. Clar nu este un traseu pe care sa vreau sa il mai parcurg cu un grup mare si am ceva dubii ca as opta pentru acest traseu la urcare.
*Aproape de baza caldarii apar izvoare cu apa potabila.
Intr-un final, dupa o ultima coborare pe cablu, am ajuns la baza caldarii, la despartirea traseelor spre Simon si Bran, zona in care am mai facut o pauza pentru o sesiune foto la Cascada Moara Dracului.
*Cascada este in partea dreapta a traseului, langa o poienita.
*Atentie la catararea pe stanci pana la baza cascadei
***Pune capacul pe obiectivul aparatului cand urci...sa nu zgarii ca mine lentila :(((
Restul traseului este unul destul de plictisitor, din punctul meu de vedere, poteca spre Bran fiind una de padure, cu multe urcusuri si coborasuri.
MARE ATENTIE LA MARCAJ! In padure, la un moment dat, marcajul vireaza brusc la dreapta, in urcare (langa un brad gros prabusit - 2017) dar poteca continua si in fata. Noi, aproape 50 de muntomani cu cateva varfuri la activ am reusit sa trecem pe langa marcaj si sa ne pierdem vreo 30 de minute pe un drum forestier :)) ...oboseala, nah :D
Intr-un final, dupa fix 12 ore [9:14 Malaiesti-Omu- 21:14 Bran] obositoare prin padure, noroi si vegetatie deasa, am ajuns la drumul forestier ce duce catre Bran prin Poarta, unde ne astepta autocarul.
Tura a fost una foarte obositoare pentru noi, oameni ce iubim muntele dar ajungem destul de rar in inima lui, asa ca aveti grija sa aveti la voi echipament adecvat, mancare si apa, si sa aveti o conditie fizica destul de buna intrucat traseele, in ciuda frumusetii lor, se pot dovedi destul de solicitante.
Ajunsi in caldare, langa stana, ne-am intins pe covorul de flori pentru masa de pranz, hidratare si pentru a ne intipari pe retina peisajul incredibil in mijlocul caruia ne aflam, dupa care am continuat coborarea pe o poteca ceva mai stancoasa, cu cateva portiuni mai tehnice ce ne-au incetinit putin coborarea.
Dupa inca o mica pauza de odihna am reluat traseul pe o panta din ce in ce mai abrupta, cu mai multe zone periculoase ce au pus in dificultate destule persoane din grupul nostru destul de maricel pentru un astfel de traseu.
Astfel am avut zone de stationare cate 10-20 de minute la anumite saritori, iesindu-ne des din ritm si sporind oboseala resimtita. Clar nu este un traseu pe care sa vreau sa il mai parcurg cu un grup mare si am ceva dubii ca as opta pentru acest traseu la urcare.
*Aproape de baza caldarii apar izvoare cu apa potabila.
Intr-un final, dupa o ultima coborare pe cablu, am ajuns la baza caldarii, la despartirea traseelor spre Simon si Bran, zona in care am mai facut o pauza pentru o sesiune foto la Cascada Moara Dracului.
*Cascada este in partea dreapta a traseului, langa o poienita.
*Atentie la catararea pe stanci pana la baza cascadei
***Pune capacul pe obiectivul aparatului cand urci...sa nu zgarii ca mine lentila :(((
Restul traseului este unul destul de plictisitor, din punctul meu de vedere, poteca spre Bran fiind una de padure, cu multe urcusuri si coborasuri.
MARE ATENTIE LA MARCAJ! In padure, la un moment dat, marcajul vireaza brusc la dreapta, in urcare (langa un brad gros prabusit - 2017) dar poteca continua si in fata. Noi, aproape 50 de muntomani cu cateva varfuri la activ am reusit sa trecem pe langa marcaj si sa ne pierdem vreo 30 de minute pe un drum forestier :)) ...oboseala, nah :D
Intr-un final, dupa fix 12 ore [9:14 Malaiesti-Omu- 21:14 Bran] obositoare prin padure, noroi si vegetatie deasa, am ajuns la drumul forestier ce duce catre Bran prin Poarta, unde ne astepta autocarul.
Tura a fost una foarte obositoare pentru noi, oameni ce iubim muntele dar ajungem destul de rar in inima lui, asa ca aveti grija sa aveti la voi echipament adecvat, mancare si apa, si sa aveti o conditie fizica destul de buna intrucat traseele, in ciuda frumusetii lor, se pot dovedi destul de solicitante.
No comments:
Post a Comment