Traseu:
Noi am bantuit in lung si in lat in functie de timp si vreme asa ca nu pun un traseu de urmat.
Info:
Durata: 5 zile (2 zile se pierd pe drum cu escalele in Londra si Roma daca se opteaza pentru aceleasi zboruri)
Dificultate: vant exagerat, praf din Sahara, caldura puternica si soare de ecuator.
Organizat de: Calatoreste Haihui
Organizat de: Calatoreste Haihui
Cazare Lanzarote: "Satul" Caleta de Famara - [5/5]
Album Foto: Lanzarote
Lanzarote este o insula vulcanica al carei ecosistem a fost modelat de la inceputuri de numeroasele cratere presarate pe intreaga sa suprafata, cratere ce se pot vizita cu piciorul, bicicleta sau cu autocare turistice ce se gasesc din belsug peste tot.
Pentru a minimiza costurile de transport, dl. Narcis, al nostru provider de destinatii faine, a optat pentru zboruri cu escala in Roma la dus si Londra la intors, optiune ce nu distruge portofelul dar taie mai bine de o zi din timpul de vizitare si lasa cateva ore bune de "frecat menta" prin aeroporturi ce nu ofera prea multe de facut in afara de o scurta plimbare, un joc de carti si o bere.
Din Roma am plecat pe o vreme foarte buna si am putut admira de la peste 10.000 m terenul variat al Marocului.
Pentru ca am plecat in numar destul de mare in aceasta tura si pentru ca insulita este destul de mare (de vreo 4 ori cat Bucurestiul ca suprafata), am inchiriat cateva masini pentru a facilita deplasarea intre locatiile de vizitat.
Pentru a nu pierde timpul cu shopping in fiecare zi si pentru ca nu am avut cazare intr-un oras mare ca Arrecife, capitala insulei, am optat pentru aprovizionare dintr-un supermarket aflat in apropierea aeroportului (harta supermarket-uri) unde ne-am mirat de preturile foarte mici fata de asteptarile noastre pentru o insula din Canare (aprox. 160 RON pentru un cos destul de plin - 2 persoane - mancare si bautura pentru cateva zile).
Odata incarcate masinile cu baxuri de bere Dorada si Tropical....si ceva mancare ;)) am plecat spre cazarea noastra pe perioada turei, pitorescul sat pescaresc Caleta de Famara, cunoscut si ca un paradis al surferilor, unde ne-am petrecut seara pe plaja.
A doua zi, batuti de vant si soare, am pornit in a doua vizita pe teritoriul Spaniei, urmand sa vizitam ca prim obiectiv o superba gradina botanica, Jardin de cactus - Gradina Cactusilor.
Dupa cum ne dam seama si din denumire, gradina adaposteste peste 1.000 de specii de cactusi de toate formele, culorile si dimensiunile, toate putand fi admirate de pe potecile ce traverseaza ca o panza de paianjen craterul in care este situata gradina.
Tot aici se mai gasesc si o moara de vant situata intr-un punct de belvedere si o terasa / restaurant unde te poti racori cu o bere rece sau un liqueur de cactus cu gheata.
Tunelul are peste 7 km dar se poate vizita turistic (numai cu ghid) pe o distanta de 1 km, distanta in care se pot admira numeroase galerii de toate marimile, o sala de concerte echipata cu scena, pian si scaune pentru peste 100 de persoane (estimez eu) si o mare surpriza ce va incurajez sa nu o cautati pe internet (si sa respectati instructiunile ghidului de a nu folosi blit-ul cand vine momentul + sa stati cat mai aproape de marginea haului ;) ) ...eu unul am ramas ca la dentist.
Putin mai in aval de Cueva de los Verdes, parte a aceluiasi tunel de lava, gasim un loc desprins din povesti, o pestera cu tavanul semi prabusit (avem si noi ceva de genul asta la Podul lui Dumnezeu :)) ) unde Cesar Manrique, artistul responsabil pentru mai toate atractiile turistice artificiale de pe insula, a creat ceva fantastic.
Zona adaposteste cateva terase si restaurante, o piscina de un albastru incredibil, un magazin de suveniruri, un muzeu al activitatii vulcanice, cateva zone verzi si multi palmieri.
Daca reusesti sa te convingi sa iesi afara din complex (noi am reusit foarte greu), poti sa cobori pe poteca ce duce la plaja stancoasa din zona, unde poti admira turnuletele din piatra vulcanica construite de turisti. (tot pe poteca spre plaja gasesti si o toaleta ...in caz ca ai uitat sa mergi in incinta complexului :) )
In drum spre urmatorul obiectiv am oprit putin si la Caleton Blanco, o plaja cu apa albastra de langa Orzola, unde am facut putina miscare pe plaja stancoasa pentru ca nu ne-am luat costumele de baie la noi....pe o insula tropicala...fara costume de baie...right :|
Urmatorul punct de atractie in tura noastra exotica a fost grandiosul Mirador del Rio, un restaurant / punct de belvedere ce iti taie rasuflarea cu privelistea fantastica pe care o ofera.
Locatia a fost folosita din cele mai vechi timpuri ca si punct de observatie contra piratilor si mai apoi amplasament pentru tunuri in razboiul Spaniei cu SUA, dar a fost transformat de acelasi Cesar Manrique intr-o atractie turistica cum rar iti este dat sa intalnesti.
Atentie: din restaurant se urca pe scara spiralata catre magazinul cu suveniruri si mai apoi spre al doilea nivel de observatie situat pe acoperisul magazinului.
Odata plecati de la Mirador, am pornit spre ceea ce trebuia sa fie un alt superb punct de belvedere, o parcare (sunt vreo 3-4 in zona) aflata in apropierea observatorului astronomic Peñas del Chache, cu o vedere perfecta catre Caleta de Famara, satul de surf si vasta intindere a Atlanticului de Nord......daaaar Sahara a tinut sa isi impuna punctul de vedere si a trimis cateva tone de nisip in atmosfera pentru a ne priva de privelistea mult asteptata. Totusi am putut admira vaile adanci, peretii stancosi, intrarile in cateva pesteri din zona si vreo doua autovehicule transformate in fiare vechi undeva in rapa de sub parcare...brrr.
In drum spre cazare, in Tenguise, am vizitat si un ...muzeu? ...un punct de atractie despre care nu am gasit mare lucru pe net dar care pe Google Maps este denumit simplu: Obscure Point Of Horror Modern Art.
A doua seara am petrecut mai putin pe plaja din Caleta pentru a ne trezi devreme si admira rasaritul de pe plaja pustie, rasarit ce s-a lasat asteptat deoarece soarele rasare in spatele unui lant muntos (defapt parcarea de aseara ;)) ).
Cu toate ca nu am avut ocazia de a admira un rasarit pe masura asteptarilor, am gasit plaja in plin reflux si am putut iesi cateva zeci de metri "in larg", printre numeroasele trepte formate de lava ce nu a putut fi erodata de mii de ani de fluxuri si refluxuri.
Printre stanci am gasit scoici vii, melci si chiar si cativa pesti prinsi de reflux in balti mai adanci, pesti ce se ascundeau in alge sau crapaturi la primul semn de activitate.
De la plaja ne-am imbarcat in masini si am plecat spre centrul de vizitare Mancha Blanca, un mic muzeu al activitatii vulcanice situat la marginea unui vaste campii de lava aparute in urma unei masive eruptii de acum 300 de ani, eruptie ce a acoperit o mare parte a insulei in cenusa vulcanica.
Aici, ca puncte de interes sunt cele 2 poteci din lemn ce strabat intinderea de roca topita, muzeul, magazinul de suveniruri si in incinta muzeului, la subsol, o super mega prezentare a unei eruptii vulcanice :)) ...nu va faceti mari sperante, doar zgomote si fum de discoteca :(
In continuare, pentru a ne face pofta de mancare, am plecat spre Echadero de los Camellos - Grajdul camilelor, locul de plecare in tura de vizitare pe camile. Da, am facut-o si pe asta, am calarit camile :D.
Cum era de asteptat, zona este impanzita de turisti si e nevoie de rezervare pentru tura de 20 de minute ce te poarta pe panta unui crater in spinarea unor camile foarte prietenoase.
*Tine bine de bere cand se ridica micuta camila sau risti sa versi jumatate pe haine si scaunele asezate pe spatele camilei. :))
Scuturati bine de mersul leganat al "micutelor" cu doua cocoase, am plecat spre El Diablo Restaurant, un restaurant din Parcul National Timafaya - Parcul National Muntii de Foc, construit cum nu se poate mai bine in craterul unui vulcan destul de activ.
De aici te poti imbarca in autocare ce te poarta printre craterele din parc (singurul mod de vizitare a parcului). La bordul autocarelor sunt furnizate informatii audio in engleza, germana si spaniola despre zonele prin care se trece (autocarul face scurte opriri in zonele de belvedere) dar din pacate nu este permisa coborarea din autocar.
Odata terminat circuitul se poate vizita zona restaurantului unde se poate admira:
- gratarul unde bucatarii gatesc pui la caldura lavei (12 EUR o portie destul de OK)
- "gheizerele" artificiale unde angajatii toarna apa in tevi pentru ca in secunda urmatoare apa sa se transforme in abur ce iese cu mare presiune la suprafata.
- O gaura in roca unde temperaturile sunt asa mari incat orice ajunge in apropiere ia foc. (arunca angajatii din cand in cand plante uscate).
- Privelistea oferita de terasa de langa restaurant
Incalziti de temperatura Muntilor de Foc si cu burtile pline..ish...de pui la lava, am plecat spre El Golfo si Lago Verde, zona in care gasim un ...lac verde :O si putem admira privelistea superba oferita de stancile rosii si valurile de lapte azuriu ce se sparg de ele.
*La magazinul de suveniruri au si bere rece :)
Urmatoarea oprire a fost la plaja Bermeja unde am gasit o plaja cu nisip negru (mai mult pietricele), un lac separat de ocean de o limba de nisip si multe stanci ce formeaza un zid in fata valurilor uriase ce vin spre plaja.
Pentru cei ce nu se baga in apa lacului sau in ocean, aici se poate face o plimbare pe poteca dintre stancile de pe partea dreapta a plajei....mai ales o plimbare in 2 ...intr-un loc romantic intre stanci...you get the ideea ;)
" In The Beginning There Was Silence And Darkness
All Across The Earth
Then Came The Wind And A Hole In The Sky
Thunder And Lightning Came Crashing Down
Hit The Earth And Split The Ground
Fire Burned High In The Sky
From Down Below Fire Melted The Stone
The Ground Shook And Started To Pound "
In zona sunt multe poteci pe care te poti plimba pentru a observa valurile fortate in galerii de catre curentul puternic de pe coasta.
Pentru final de seara, am plecat cu speranta unui apus fain catre plaja Papagayo, una dintre cele mai cunoscute plaje de pe insula.
Drumul pana aici este destul de anevoios datorita faptului ca este unul dintre putinele drumuri neasfaltate intalnite pe insula dar se merita efortul pentru ca zona are un farmec aparte.
Aici gasim doua restaurante cu terase destul de incapatoare, doua "bucati" de plaja cu apa verzuie si doua stanci / puncte de belvedere de unde se pot admira falezele stancoase, apele colorate si bineinteles, apusul.
Aici gasim doua restaurante cu terase destul de incapatoare, doua "bucati" de plaja cu apa verzuie si doua stanci / puncte de belvedere de unde se pot admira falezele stancoase, apele colorate si bineinteles, apusul.
Dupa o noapte cu ceva frisoane cauzate de insolatie, am plecat urmatoarea zi catre Insula La Graciosa, ultima insula locuita din siragul Canarelor.
Pe insula am ajuns cu unul din feriboturile ce fac zilnic traseul din Orzola catre insula, feriboturi ce ofera o experienta destul de interesanta datorita valurilor puternice din larg.
Dupa debarcarea in Caleta del Sebo grupul s-a spart ca in desenele animate, insula oferind mai multe variante de petrecere a timpului: plaja in oras, terase cu bere rece si inghetata, inchiriere bicicleta (parca 10€ / zi), transport cu masini de teren (aprox 2,5€ de persoana) si plimbare la picior prin peisajul desertic al insulei.
Noi am optat pentru traseul de picior (cu toate ca recomand clar inchiriat bicla sau luat o masina din oras catre obiective) presupunand ca avem timp suficient pentru o insula asa mica....ha ha.
Traversarea insulei din Caleta del Sebo pana la fermecatoarea plaja Playa de las Conchas dureaza ceva peste o ora a pied dar efortul iti este rasplatit cu varf, indesat si cu ceva pe langa, avand in vedere ca plaja este una dintre cele mai frumoase vazute de subsemnatul.
*ATENTIE: Inotul nu este recomandat / permis, oricat de sublim arata apele acelea. Citeste placa trilingva de la intrarea pe plaja inainte sa te gandesti sa intri in apa!!!
**ATENTIE: Nici stancile acelea negre din stanga nu sunt foarte safe. Vin valuri uriase care te pot matura cu usurinta de pe stanca si trage inapoi in abisul azuriu....Salut, Cristi! ;)
Odata terminate 4 acumulatoare de aparat cu pozatul plajei, stancilor, vecinei Montana Clara si valurilor inspumate, ne-am hotarat sa facem putina miscare si sa urcam pana in varful craterului invecinat avand in vedere ca obiectivul la care doream sa ajungem, Caletón de los Arcos, se afla la o distanta prea mare pentru autopingelele noastre.
Urcusul este destul de lejer in ciuda soarelui puternic si a celor 4 doze de bere din rucsac iar privelistea este pe masura asteptarilor.
La intoarcerea in Caleta del Sebo am avut noroc sa impartim o masina de teren cu cativa prieteni ce au avut inspiratia sa comande una asa ca am ajuns in oras in cateva minute in loc de o ora, ne-am racorit cu o bere si am plecat din nou cu feribotul catre Orzola.
Restul zilei am mai reusit sa vizitam cateva locatii faine de pe insula cum ar fi:
- Las Piletas, o campie de pe care vantul puternic a erodat nisipul fin si a lasat in urma numeroase structuri din roca vulcanica.
- Bodegas Rubicon, un restaurant / crama aflat in mijlocul unei ciudate (pentru noi) plantatii de vita de vie - datorita vantului puternic, lastarii de vita de vie sunt plantati in niste gropi pentru a ii proteja.
- Volcan El Cuervo, un mic crater ce poate fi vizitat lejer si pe interior deoarece la ultima eruptie si-a aruncat o parte din con la cativa zeci de metri distanta.
Dupa o ultima noapte, petrecuta de mine infasurat in prosoape congelate, ne-am strans bagajele si am parasit pentru ultima data Caleta de Famara cu destinatie Arrecife, unde am vizitat in ultimele ore alocate acestui paradis exotic cateva din atractiile locale: Epava Temple Hall, faleza, Castillo de San Gabriel si portul din Arrecife.
Dupa inca o escala de cateva ore in Londra, am plecat catre casa....bronzati, relaxati si cu o tona de amintiri superbe ce cu siguranta ne vor impinge la viitoare ture in minunatele insule Canare.
No comments:
Post a Comment