Obiective (link catre site informativ):
Traseu:
Durata: 1 zi
Dificultate: O sa vrei sa renunti de cel putin 6 ori pe ora. Urcus abrupt, vant puternic, zapada, frig, extenuare.
Organizat de: Terra Incognita - from mystery to history
Organizator: Edward Razvan
Album Foto: Muntii Iezer - Vf. Papusa
Dificultate: O sa vrei sa renunti de cel putin 6 ori pe ora. Urcus abrupt, vant puternic, zapada, frig, extenuare.
Organizat de: Terra Incognita - from mystery to history
Organizator: Edward Razvan
Album Foto: Muntii Iezer - Vf. Papusa
Cum toate sunt prea bune si frumoase, ne pregatim de traseu si armata de ghizi priceputi Terra ne organizeaza de pe acum in monom, sa ne obisnuim cu ritmul.
Avem parte de peisaje superbe si de o parte si de alta a vaii prin care ne deplasam catre urmatorul obiectiv, micuta, pitoreasca si primitoarea cabana Cuca.
Cabana Cuca este ultimul contact cu "civilizatia" inainte de urcusul neintrerupt spre creasta. Aici gasesti ultima toaleta din traseu dar nu te astepta sa gasesti provizi pentru drum. Cuca este mai mult un refugiu unde poti sa intinzi pe o masa ce ai adus de acasa.
Odata ce am parasit curtea Cucai, ne asezam din nou in monom si incercam sa pastram ritmul impus de organizatori, lucru destul de dificil pentru un grup de aproape 100 de persoane.
Odata ce parasim drumul forestier, incepem un urcus pieptis, in serpentina, prin padure, pana la primul loc de popas, o poienita inconjurata de conifere la baza pasunii alpine.
Aici grupul se desparte in doua, traseul ce urmeaza fiind unul "destul de dificil" dupa unii ;)) , extenuant pentru un fumator corporatrist ca subsemnatul.
Odata facute pozele de grup si infulecat un baton energizant sau un sandvis, grupul de varf isi incepe pas cu pas urcusul catre urmatoarea zona de popas, Saua Gradistea.
Traseul de aici devine din ce in ce mai dificil datorita zapezii mari si a lipsei unei poteci batatorite. In plus, ascensiunea catre Vf. Papusa este una anevoioasa datorita urcusului monoton, din varf in varf, fara stancarie sau alte repere care sa iti dea sentimentul ca ai avansat. Daca ai "noroc" si de vreme rea sa nu poti admira peisajele (oferite cu generozitate pe vreme buna) de pe ambele parti ale crestei, urcusul devine cu adevarat o batalie cu tine insuti, o batalie intre "bag picioarele si ma intorc sa beau o bere la cabana" si "hai macar pana la urmatorul varf" :))
Noi am avut parte de vreme "cu de toate". Am urcat pana in Saua Gradistei pe soare si am putut admira Bucegii, Leaota, Piatra Craiului pe dreapta si celelalte varfuri din Iezer pe stanga, dar am ajuns pe Varful Papusa pe frig, vant si ninsoare, cu priveliste redusa si chef de duca.
Popasul pe varf a fost unul scurt (mai ales pentru cei ce au ajuns ultimii :( ) si nu a oferit satisfactia cuceririi asa cum ar trebuii datorita conditiilor meteo ce nu ne-au permis o pauza prea lunga aici.
Coborarea a fost ceva mai lejera si ne-a oferit de ramas bun, ca amintire, un apus din Iezer.
No comments:
Post a Comment