Obiective (link catre site informativ):
Traseu:
Traseul afisat de Google Maps este aproximativ cel urmat de noi, cu ceva diferente ce aparent nu se pot corecta in varianta embedded...WTF, Google?
Info:
Durata: 2 zile
Cazare: Cabana Cozia
Album Foto: Album Cozia
Ne-am inceput ascensiunea catre Varful Cozia pe o ceata si un frig ce ne-a urmarit inca de la plecarea din Bucuresti si nu ne-a parasit decat sus, deasupra norilor.
Masinile au ramas intr-o parcarea de la iesirea din Caciulata si am parcurs pe jos distanta pana la binecunoscutul OMV de pe Valea Oltului unde am sorbit o ultima cafea inainte de efortul ce stiam ca ne asteapta pana la cabana.
Odata facute ultimele ajustari rucsacilor am pornit peste baraj si pe langa Castrul Roman Arutela, catre intrarea in traseu aleasa de catre colegii de drum ce mai facusera traseul in vara.
Prima parte a traseului, de la Arutela pana la Saua "La Troita" (alt. 625m), este destul de greoaie pentru un inceput de traseu datorita urcusului brusc ce nu iti da timp sa te "incalzesti" si nici nu ofera prea multe privelisti datorita urcusului prin padurea deasa (ca bonus noi am prins si o ceata foarte deasa).
Ca si obiective de orientare, poteca trece pe langa o stana unde am avut noroc sa se ridice pentru putin timp ceata.
La troita, unde gasim un mic adapost si doua banci, se pot reface putin fortele cu un baton de ciololata si putina apa...sau bere :D
De la troita plecam pe banda albastra catre Manastirea Stanisoara, pe un traseu ceva mai lejer si cu mai multe oportunitati foto, atunci cand ceata o permite.
In drum gasim o grota transformata in altar si un punct de belvedere (marcat cu placuta de semnalizare) ce pe noi ne-a asteptat invaluit in aceeai ceata densa.
Urcusul continua pe aceeasi banda albastra dar pe un traseu ceva mai dificil, prin padurea deasa, cu un sol partial stancos si acoperit in aceasta perioada cu un covor gros de frunze ce predispune la alunecari si accidentari. Pe alocuri se gasesc si locuri de popas si chiar o masa cu doua banci unde se mai poate lua o pauza de energizare.
Pe ultima portiune spre cabana traseul devine stancos si apar pe alocuri lanturi si cabluri de sustinere, dar tot de aici peisajul incepe sa devina mai placut si spre norocul nostru tot cam de aici dispare si ceata ce ramane sub plafonul norilor.
Odata scapati de urcusul pe stanca, ajungem la un superb loc de belvedere (ce din pacate nu este semnalizat dar este destul de vizibil datorita potecii ce o coteste la dreapta din traseu) de unde se poate observa intreaga vale daca aveti noroc de vreme buna sau o imensa mare de nori daca prindeti vreme cum am prins noi.
De aici si pana la cabana traseul ofera din ce in ce mai multe peisaje faine si urcusul devine mult mai usor, in parte datorita apropierii de cabana si de promisiunea unui vin fiert, dar si datorita faptului ca am avut norocul sa ajungem la cabana fix la apusul ce a aprins marea de nori in culori ireale.
Conditiile de cazare din corpul de langa cabana sunt acceptabile dar trebuie sa aveti grija pe timp de toamna-iarna-primavara sa aduceti lemne in camera pentru noapte si sa va incarcati device-urile in cabana pentru ca nu aveti garantia ca priza din camera functioneaza.
Dupa o seara petrecuta la un joc de whist, stropit de catre unele persoane...nu dam nume ;))..., cu mult prea mult vin fiert ne-am retras in camera unde am dormit dusi dupa oboseala acumulata peste zi.
Dimineata ne-a intampinat cu cer senin, un mic dejun copios si promisiunea unor peisaje frumoase pe traseul de coborare.
De coborat am coborat pe banda rosie, pe un traseu spectaculos ca peisaje in partea de sus, dar deosebit de abrupt prin padurile din partea de jos.
Traseul de banda rosie se intersecteaza la un moment dat cu cel de urcare (banda albastra) si continua pe drum forestier pana la troita, de unde se poate continua pe ambele trasee (banda albastra si banda rosie).
Noi am ales sa coboram in continuare pe banda rosie, prin padure, spre manastirea Turnu, unde am ramas cateva minute pentru cateva cadre si odihnit genunchii fortati la maxim in cele 3 ore de coborare abrupta.
