Traseu:
Info:
Perioada: 29.07.2017 - 1 zi
Dificultate: Mult ore de condus, mersul piticului in pestera, vreme instabila pe Transalpina
Album Foto: Padurea Colorata, Pestera Muierilor si Transalpina
Costuri aproximative: 200 RON / persoana
Dupa tura din Bucegi si un weekend pe litoralul romanesc, am plecat intr-o noua tura scurta, de weekend, spre doua obiective ce pana acum mi-au scapat de pe "radar": Pestera Muierilor si Transalpina.
In drum spre Pestera Muierilor am dat peste un loc spectaculos, de care nu auzisem foarte multe pana acum, o padure ai carei copaci au fost colorati de catre artistul plastic Mihai Topescu, pentru a atrage atentia asupra defrisarilor masive ce ameninta sa distruga un ecosistem deja slabit.
Mihai Topescu, artist plastic: “Acest manifest artistic este mult mai puternic decat manifestul violent de pe strada, cu lozinci. Eu aici am adus oamenii, culoarea, frumosul.”
Padurea se afla pe partea stanga in sensul de mers catre Pestera Muierilor / Targul Jiu, iar masinile se pot parca pe un drum ce coteste la stanga, pe langa padure, din DN67. Markerul pentru Google Maps nu a fost inca acceptat dar sper sa apara cat de curand pe harta.
La pestera am ajuns destul de dimineata, dar datorita conditiilor meteo excelente, am gasit un numar foarte mare de turisti la intrare.
Vizitarea se face din ora in ora, numai cu ghidaj si costa 20 de lei la care se adauga o taxa foto de inca 20 de lei (daca esti prostovan civilizat si intrebi...daca nu...e gratis din cate am vazut). Turul dureaza cam 45 de minute.
*Atentie!: Iesirea din pestera se face prin alta parte, cam la 10-20 de minute de mers pe jos de intrare.
Traseul turistic este unul liniar, cu multe zone in care "mersul piticului" iti va fi un bun prieten, dar si cu sali imense, decorate cu numeroase formatiuni calcaroase denumite in functie de asemanarea lor cu oameni sau obiecte.
Temperatura interioara este destul de scazuta asa ca un polar nu strica iar datorita umiditatii destul de ridicate, picaturile de apa cazute de pe pereti si tavan pot prezenta o problema pentru aparatele foto.
Odata terminat turul, te poti opri la una dintre numeroasele terase din zona sau te poti intoarce la punctul de plecare unde sunt restaurante, toalete publice (mizere), leagane cu cabluri legate de copaci si Clubul Montan "White Wolf".
Dupa cum era de asteptat, Transalpina este un drum greoi, plin de serpentine si rampe/pante ce testeaza atat masina cat si soferul, dar cu asfalt destul de bine ingrijit (in mare parte) si cu piesaje ce pot spune ca pun la testat denumirea Transfagarasanului de "Cel mai frumos drum din Romania".
In drumul nostru spre Ranca am intalnit numeroase zone in care ne-am putut opri pentru a profita de peisajele fantastice oferite de altitudine si vremea buna de care am avut parte, singurele minusuri fiind vantul puternic si mizeria lasata in urma de "turistii" ce au vrut neaparat sa isi lase amprenta pe acest traseu.
Ajunsi in Ranca am oprit pentru pranz la Taverna Olteanului, o pensiune al carei restaurant ofera o priveliste foarte frumoasa asupra zonei dar unde am fost foarte dezamagit, in ciuda preturilor destul de mari, de servire (1-2 ospatari la tot restaurantul, fara servire la terasa) si de mancarea de o calitate mediocra. Tigaia picanta a avut zero condimente (as in nici macar sare, nu mai vorbesc de piper, boia sau altceva picant), ciorba a fost slaba si singura mancare decenta a fost bulzul pregatit la tava.
Cu stomacul pe full, am parasit Ranca si ne-am continuat drumul pe serpentinele Transalpinei, oprind din loc in loc pentru a admira peisajele fascinante ce se iveau dupa fiecare varf.
In continuare am facut opriri la Barajul Oasa ce se aseamana foarte mult cu cel de la Bolboci si la Barajul Tau cu a sa cadere ametitoare de aproape 80 de metri, dupa care ne-am indreptat spre Bucuresti, cu o scurta oprire in Sibiu.
In Sibiu am prins aglomeratie datorita festivalului ce se desfasura in Piata Mare, asa ca nu am zabovit prea mult pe aici si am decis sa ne luam cina la vestitul, faimosul, prea-cunoscutul Dedulesti cu ai sai mici preparati din carne de origine necunoascuta :)).
Tura este una destul de lejera pentru pasageri dar foarte solicitanta pentru sofer / soferi si masina (noi am plecat din Bucuresti la 6:00 dimineata si ne-am intors in jur de ora 2:00 a doua zi) dar efortul este rasplatit cu peisaje faine, aer proaspat si amintiri placute.
No comments:
Post a Comment